Iată unde poate duce bâlbâiala! Cred că nu exagerez dacă pun paginile care urmează pe seama experienţei neplăcute a bâlbâielii, care mi-a marcat o mare perioadă a vieţii. Nici astăzi nu mă pot considera pe deplin lecuit, dar iată că în scris nici nu auziţi, nici nu vedeţi acest defect al meu.
Eram în gimnaziu când am constatat pentru prima oară că, fiind întrebat ceva de o profesoară, nu puteam să vorbesc, cuvintele nu îmi ieÅŸeau din gură, iar dacă îmi ieÅŸeau, repetam aceleaÅŸi sunete de mai multe ori. A fost dureros. Am început să ador lucrările în scris, ÅŸi să fug de la orele la care ÅŸtiam că urma să fiu ascultat oral. Nu îndrăzneam să mă duc la cumpărături ÅŸi trebuia ca cineva din familie să vină cu mine la gară pentru a-mi lua bilet de tren: nu aveam curajul să deschid gura. DeÅŸi în cercul de prieteni nu aveam probleme de vorbire, în relaÅ£iile mai “oficiale” clacam.
Å¢inând seama de “istoria” mea personală, nu cred că miră pe nimeni faptul că astăzi îmi petrec cea mai mare parte din timp în faÅ£a calculatorului: în faÅ£a lui nu am fost niciodată bâlbâit. Această opÅ£iune nu a însemnat însă retragerea din lume, sau evitarea relaÅ£iilor cu oamenii. Fiecare om tânjeÅŸte după comuniunea cu semenii, iar eu am decis să folosesc spaÅ£iul virtual tocmai în această direcÅ£ie. Am început cu un sit (Greek-Catholic.ro) pentru a ajunge astăzi să mă ocup de prea multe situri (să amintesc câteva mai importante: Catholica.ro, ProFamilia.ro, Cnet.ro, Bru.ro, Episcopat.ro). Prin aceste situri slujesc, în felul meu, sute de oameni, chiar mii. Åži este o bucurie pentru mine să lucrez de dimineaţă până noaptea pentru a le oferi acestora materiale informative ÅŸi formative.
Pe unul dintre siturile amintite (ProFamilia.ro) există o rubrică intitulată “ReflecÅ£ia săptămânii”, care s-a dovedit un succes. O întrerupere prelungită a rubricii m-a determinat – în octombrie 2004 – să o preiau eu, să scriu eu “reflecÅ£iile săptămânii”. Am făcut-o timorat, intimidat de reuÅŸita preotului care a scris până atunci reflecÅ£iile, ÅŸi marcat de ideea că, cel puÅ£in la noi în Å£ară, reflecÅ£iile, meditaÅ£iile, pastilele, reprezintă de regulă un teritoriu “clerical”. SusÅ£inut de soÅ£ie ÅŸi de prieteni am păşit însă în acest teritoriu… ÅŸi nu regret!
Reacţiile încurajatoare nu au întârziat să apară. De altfel, faptul că m-am hotărât să le tipăresc îşi are rădăcina în reacţii ale cititorilor, care mi-au sugerat acest lucru. Am reunit aici 40 de reflecţii scrise între octombrie 2004 şi septembrie 2005 (data o găsiţi indicată sub titlul fiecărei reflecţii), meditaţii spirituale care doar adesea pornesc de la baze strict spirituale (precum lecturile evanghelice duminicale), majoritatea având ca punct de plecare evenimente cotidiene, din familie, din lumea seculară sau din Biserică, ceva ce am văzut la televizor sau am citit undeva, uneori chiar şi poveşti ştiinţifico-fantastice.
De ce am început cuvântul introductiv amintind bâlbâiala mea? Mărturisirile personale fac întotdeauna o persoană vulnerabilă, ÅŸi tocmai de aceea nu ne deschidem decât în faÅ£a celor dragi, care nu s-ar folosi de ceea ce află pentru a ne pricinui vreun rău. Eu, în reflecÅ£iile pe care le-am scris ÅŸi pe care vă invit să le citiÅ£i, mi-am deschis sufletul, m-am făcut vulnerabil. Åži aceasta nu doar pentru că am încredere în Dvs, deÅŸi poate nu vă cunosc, ci mai ales pentru a nu cădea cumva în păcatul de a vorbi – pardon, a scrie – de sus, cu superioritate, distant ÅŸi rece. Textele reunite în acest volum nu sunt inspirate din tratate de teologie, ÅŸi nici nu se vor a fi “predici”; sunt experienÅ£e trăite într-o lume care, deÅŸi încearcă să demonstreze că l-a uitat pe Dumnezeu, nu este uitată de Dumnezeu.
Chiar dacă veÅ£i găsi unele mărturisiri personale intime, în faţă nu aveÅ£i totuÅŸi un jurnal, nu aveÅ£i ceva despre mine. Adevăratul subiect este Dumnezeu, este Fiul său, este logica pe care noi, creÅŸtinii, trebuie să ne-o însuÅŸim, împotriva (i)logicii numită “gândire modernă”. Pr. Michel Quoist m-a fascinat prin felul în care se putea ruga pornind de la o bancnotă sau de la un tractor sau de la un meci de fotbal. Sper să fi reuÅŸit ÅŸi eu în parte să demonstrez că în spatele evenimentelor cotidiene se pot descoperi motive de profunde reflecÅ£ii. Dumneavoastră veÅ£i putea aprecia dacă am reuÅŸit sau nu. Eu vă mulÅ£umesc încă de acum pentru răbdarea ÅŸi atenÅ£ia cu care veÅ£i parcurge paginile care urmează.
Radu Capan
