Apărut în Lumea Catholica, ianuarie 2008
Autor: pr. John Flynn
Traducere: Oana Capan

IntoleranÅ£a secularismului radical a fost bine ilustrată de protestele care au făcut ca Papa Benedict al XVI-lea să îşi anuleze vizita ÅŸi discursul planificate la Universitatea La Sapienza din Roma. ObiecÅ£iile faţă de prezenÅ£a Papei au mers de la a pretinde că acesta este ostil ÅŸtiinÅ£ei ÅŸi lui Galileo Galilei, la argumente antireligioase mai specifice, împotriva prezenÅ£ei capului Bisericii Catolice într-o universitate seculară. Incidentul este doar cel mai recent dintr-o tendinţă către ceea ce unii numesc “creÅŸtinofobia”. ÃŽn fiecare an în luna decembrie se reia interzicerea scenelor cu NaÅŸterea Mântuitorului ÅŸi a colindelor de Crăciun în locurile ÅŸi în ÅŸcolile publice. ÃŽn Europa, în ultimii au existat numeroase încercări de a se îndepărta crucifixele din sălile de clasă ÅŸi din locurile publice.

ÃŽn Marea Britanie, un tribunal tocmai a reafirmat decizia din 2006 a liniilor aeriene britanice de a-i interzice Nadiei Eweida să poarte un lănÅ£iÅŸor cu cruciuliţă la serviciu, a relatat ziarul britanic Independent în 9 ianuarie. O reflecÅ£ie asupra problemelor implicate în conflictul dintre religie ÅŸi cultura seculară a Episcopului Donal Murray de Limerick a apărut în recenta ediÅ£ie a revistei “Cultures and Faith” (“Culturi ÅŸi credinţă”) (vol. XV, nr. 4). Revista este publicată de Consiliul Pontifical pentru Cultură. “Multe voci ne spun că religia nu are loc în varietatea, complexitatea ÅŸi sofisticarea vieÅ£ii moderne”. De fapt, a continuat Episcopul, multe domenii ale lumii de astăzi au devenit ceea ce el a numit “zone libere de religie”. Mai mult, când credinÅ£a intervine totuÅŸi în viaÅ£a publică, este adesea sub forma controverselor ÅŸi a scandalurilor, înfăţişând astfel religia ca pe ceva legat de contradicÅ£ie.

Ignorarea religiei

În spatele acestei tendinţe, Episcopul Murray a identificat două supoziţii de bază. Prima, că religia nu are loc în discursurile publice şi că poate fi ignorată. A doua, că dacă viziunea unei persoane cu privire la problemele sociale este inspirată de o tradiţie religioasă, atunci ea nu are ce căuta într-o discuţie raţională. Aşadar, ceea ce se petrece cu adevărat, a explicat el, nu este un conflict între religie şi secular, ci mai degrabă un conflict între cei care cred că Dumnezeu este irelevant şi cei care cred că o astfel de afirmaţie contrazice atât credinţa cât şi înţelegerea corectă a realităţii seculare. Cei care caută să impună o ideologie a secularismului cauzează de fapt conflictul, a acuzat prelatul irlandez.

Societatea nu are nevoie să îmbrăţiÅŸeze o anumită credinţă religioasă, a clarificat Episcopul Murray, dar are nevoie să înÅ£eleagă că viaÅ£a are o dimensiune religioasă. Societatea va avea de câştigat dacă cetăţenii ei reflectează asupra întrebărilor profunde ale vieÅ£ii cu privire la destinul nostru ÅŸi la semnificaÅ£ia existenÅ£ei. La întrebarea “Ce este fiinÅ£a umană?” nu se poate răspunde adecvat cu o simplă listă de ingrediente chimice, a declarat el. Din păcate, progresul ÅŸtiinÅ£ei, în timp ce a adus multe beneficii, ne-a ispitit să credem că doar ceea ce poate fi demonstrat ÅŸtiinÅ£ific este adevărat, a adăugat Episcopul Murray. Aceasta este o viziune foarte reductivă asupra vieÅ£ii umane, ÅŸi religia are de jucat un rol important în a ne ajuta să descoperim semnificaÅ£ia vieÅ£ii.

Descoperirea adevărului

AlÅ£i comentatori au arătat de asemenea tendinÅ£a de a se nega un rol religiei în dezbaterile contemporane. Scriind în 8 iunie în ziarul Scotsman, John Haldane, profesor de filozofie la Universitatea St. Andrews, s-a referit la obiecÅ£iile ridicate atunci când Biserica învaţă că avortul este greÅŸit din punct de vedere moral. Se manifestă o influenţă penetrantă a relativismului, a explicat el, potrivit căruia nu există un adevăr moral obiectiv. Această tendinţă de trecere de la adevărul obiectiv la convingerea subiectivă a sărăcit discursul public, potrivit opiniei lui Haldane. “ÃŽnsăşi ideea că fericirea unei persoane ar putea depinde de răspunsul la întrebările existenÅ£iale fundamentale, ÅŸi că există sisteme cuprinzătoare filozofice ÅŸi teologice destinate să trateze aceste întrebări, nu mai este luată în considerare, sau poate este chiar respinsă”, a adăugat Haldane.

Cu privire la conflictul dintre religie ÅŸi ÅŸtiinţă invocat de unii dintre cei care au protestat faţă de vizita Papei la Universitatea La Sapienza, o carte recent publicată aruncă lumină asupra temei. ÃŽn “God’s Undertaker: Has Science Buried God” (Lion) (“Antreprenorul de pompe funebre al lui Dumnezeu: l-a îngropat ÅŸtiinÅ£a pe Dumnezeu?”), John Lennox, lector în matematică la Universitatea Oxford, susÅ£ine că ÅŸtiinÅ£a nu merge mână în mână cu ateismul. Galileo, Newton ÅŸi majoritatea marilor figuri din lumea ÅŸtiinÅ£ei din trecut nu au considerat a fi inhibitoare credinÅ£a într-un Dumnezeu Creator, a arătat Lennox. Ideea că credinÅ£a este complet iraÅ£ională este de asemenea falsă. “ÃŽntr-adevăr, credinÅ£a este un răspuns la dovezi, nu o celebrare în absenÅ£a dovezilor”, a comentat el.

Aşadar, Lennox a atras atenţia împotriva la a vedea relaţia dintre ştiinţă şi religie doar în termeni de conflict. El a mai observat că este o greşeală să se considere ştiinţa ca fiind neutră din punct de vedere filozofic sau teologic. Ştiinţa, a continuat Lennox, nu trebuie să fie privită ca singura cale către descoperirea adevărului, şi nici ca fiind capabilă să explice totul. De exemplu, a explica de ce există universul, şi de ce legile fizicii au structura pe care o au, este dincolo de ştiinţă.

Dictatura relativismului

Papa Benedict al XVI-lea este de mult timp conÅŸtient de intoleranÅ£a religioasă prezentă în cultura contemporană. “Astăzi, faptul de a avea o credinţă clară bazată pe Crezul Bisericii este adesea etichetat ca fundamentalism”, a observat el când, chiar înainte de alegerea sa, a Å£inut predica la Liturghia pentru alegerea Pontifului Roman, în 18 aprilie 2005. Relativismul, a continuat el, este promovat ca singura atitudine în acord cu cerinÅ£ele timpurilor moderne. Pericolul care decurge de aici este următorul: “Construim o dictatură a relativismului care nu recunoaÅŸte nimic ca definitiv ÅŸi al cărei ultim scop constă doar în eu-l ÅŸi dorinÅ£ele personale”.

Biserica oferă ceva diferit, a explicat pe atunci Cardinalul Joseph Ratzinger. Ea îl oferă pe Fiul lui Dumnezeu, ÅŸi o credinţă matură nu urmează cele mai noi tendinÅ£e, ci este înrădăcinată în prietenia cu Cristos. “Această prietenie ne deschide către tot ceea ce este bun ÅŸi ne dă un criteriu după care să distingem adevărul de neadevăr ÅŸi de înÅŸelătorie”, a spus el. Papa Benedict al XVI-lea s-a referit la importanÅ£a la a distinge adevărul în textul a ceea ce ar fi urmat să fie discursul său la Universitatea La Sapienza. Autoritatea care guvernează o universitate, a insistat Papa, trebuie să fie aceea a adevărului.

Vorbind despre adevăr, Pontiful a arătat că unii ar putea obiecta că judecăţile lui vin din credinţă, şi nu au aşadar nici o valabilitate raţională. Referindu-se la un argument oferit de filozoful John Rawls, Papa a susţinut că Biserica prezintă un corp de idei şi principii dezvoltate de-a lungul secolelor, care sunt parte a patrimoniului înţelepciunii umane. Corpul de cunoştinţe acumulat în marile tradiţii religioase nu trebuie aruncat în lada de gunoi de o raţiune care caută să se auto-construiască pe sine fără nici o referinţă la istorie, a recomandat Papa Benedict al XVI-lea.

O mare parte a textului Papei a fost dedicat reflecţiei privind natura unei universităţi. La sfârşitul discursului său a atras atenţia asupra pericolului ca cultura europeană să devină excesiv de preocupată să conserve o formă pură de secularism şi astfel să excludă în mod rigid creştinismul. Acest fapt nu va face raţiunea mai pură, a susţinut Pontiful, ci doar va conduce la distrugerea ei. Biserica nu impune credinţa, dar oferă în schimb lumina lui Cristos pentru a ajuta raţiunea să descopere adevărul, a concluzionat el. O lumină pe care unii doresc să o stingă.