Titlu original: Stranger Than Fiction
Distribuţie: Will Ferrell, Emma Thompson
Gen: Comedie, Dramă, Fantastic, Romantic
Durată: 113
Mai multe pe ProFamilia.ro
Recenzia catolică de pe ProFamilia promitea mai mult decât am avut parte. "Mai mult decât ficÅ£iunea" este o poveste aiurită care tot aÅŸtepÅ£i să capete sens… ba spre final se promite că va avea sensul sensurilor, capodopera de sensuri… La sfârÅŸit lucrurile nu sunt atât de extraordinare cât te-ai aÅŸtepta (scenaristul mai bine aÅŸtepta încă 1-2 ani căutând – ca ÅŸi Kay – un final bun – mai bun decât al lui Kay). Rămâne totuÅŸi un film original ÅŸi trăznit, sensibil, inspiraÅ£ional, categoric mai mult tragedie decât comedie.
Eroul este Harold Crick (Will Ferrell – un actor pe care l-am considerat antipatic mereu; aici pot spune că mi-a plăcut), un bărbat care lucrează la Fisc (cine îi iubeÅŸte pe ăştia?), având o viaţă pe care o umplu doar cifrele: de câte ori îşi perie dinÅ£ii, câţi paÅŸi sunt până la staÅ£ie… ViaÅ£a lui este cadenÅ£ată de un ceas care devine până la finalul filmului un fantastic personaj, salvator chiar. Toate ticăie perfect în viaÅ£a (goală, dar exactă a) lui Harold, până când începe să audă o voce. Doar el. Iar vocea îi comentează viaÅ£a. Cine e? Doar noi aflăm: este Kay Eiffel (o Emma Thompson fără câteva doage la creier), o scriitoare ciudată ce are la activ mai multe romane în care personajele principale mor la final. AÅ£i ghicit: Harold este personajul ultimului ei roman, iar Harold trebuie să moară! Problema este că doar Harold ÅŸtie de ea (auzindu-i vocea), dar ea de el nu. Iar Harold nu vrea sa moară!
După ce trece pe la un psihiatru, Harold apelează la un specialist în literatură, Jules Hilbert (Dustin Hoffman), care încearcă să îl ajute să găsească "vocea". ÃŽn paralel cu această căutare, Kay, asistată de Penny (Queen Latifah), caută o moarte potrivită pentru Harold. ViaÅ£a acestuia, sub imperiul morÅ£ii, se schimbă. Ceasul ÅŸi cifrele devin tot mai puÅ£in importante, mai ales când inima lui începe să se încălzească după Ana (Maggie Gyllenhaal), o fire revoluÅ£ionară ÅŸi caritativă deopotrivă. Evident că ajung în pat unul cu altul, dar mai important este că Harold descoperă elementele ce fac din viaţă viaţă, inclusiv capacitatea de jertfire pentru altul. Nici cartea lui Kay despre Harold nu este o capodoperă; nici filmul. Dar poate tocmai acesta este mesajul: viaÅ£a de zi cu zi are atâtea elemente mici care ascund fericirea, pe care din păcate le trecem prea uÅŸor cu vederea. ÃŽn cele din urmă – din păcate – e totuÅŸi un film pe care îl voi uita rapid.
