Apărut în Lumea Catholica, aprilie 2006
Autor: Christine Pinheiro ÅŸi Kenneth J. Howell
Traducere: Radu Capan

	Rai… Iad… Purgatoriu?

CRITICUL: Un prieten mi-a spus că astăzi catolicii nu mai cred în purgatoriu. Mi-a fost greu să cred această afirmaţie, deoarece în Biserica Catolică lucrurile se mişcă încet, dar el fiind catolic m-am gândit că ştie ce spune. Este oare adevărat?

CATOLICUL: Din păcate prietenul tău catolic merge mai mult pe vorbe auzite cine ştie unde, decât pe o cunoaştere solidă. Biserica Catolică nu a renunţat la credinţa în purgatoriu deoarece purgatoriul este o dogmă de credinţă, sau ceea ce putem numi doctrină de fide.

CRITICUL: M-am gândit eu. Dar aici apare o problemă mare pentru mine. Biserica Catolică pretinde că urmează învăţăturile Bibliei. Totuşi, eu nu găsesc nici o menţiune despre purgatoriu în Scriptură.

CATOLICUL: Înainte să îţi indic câteva trimiteri biblice, spune-mi cum înţelegi învăţătura catolică despre purgatoriu, deoarece există adesea înţelegeri greşite.

CRITICUL: Purgatoriul este ca o a doua ÅŸansă pentru oamenii care nu au fost buni discipoli ai lui Isus în această lume. Dacă nu l-au urmat pe când trăiau, atunci pot să scape de păcate în purgatoriu ÅŸi să meargă în rai. Văd purgatoriul ca o altă dovadă a dependenÅ£ei catolice de operele bune ca mijloace de mântuire. Purgatoriul nu este nici rai ÅŸi nici iad, ci o stare “între” în care oamenii sunt pedepsiÅ£i pentru greÅŸelile lor făcute în timpul vieÅ£ii ÅŸi care nu au fost iertate.

CATOLICUL: Ceea ce înÅ£elegi tu despre purgatoriu nu este ceea ce învaţă Biserica Catolică. Vei fi poate surprins să afli că Biserica face foarte puÅ£ine afirmaÅ£ii despre ce este purgatoriul. SecÅ£iunile din Catehismul Bisericii Catolice dedicate temei sunt foarte scurte. Cea mai importantă declaraÅ£ie este aceasta: “Cei care mor în harul ÅŸi prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificaÅ£i, deÅŸi sunt siguri de mântuirea veÅŸnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfinÅ£enia necesară pentru a intra în bucuria cerului” (articolul 1030). Vezi deci, purgatoriul nu este o a doua ÅŸansă după această viaţă. Este doar pentru cei care “mor în harul ÅŸi prietenia lui Dumnezeu”.

CRITICUL: Ce înseamnă să “mori în harul ÅŸi prietenia lui Dumnezeu?” La Romani 10,9 citim că dacă crezi în Domnul Isus Cristos, vei fi mântuit. Nu spune nimic despre un proces de purificare după moarte. Toată sfinÅ£enia de care avem nevoie pentru a intra în rai stă în Cristos. Dacă credem în El, vom fi mântuiÅ£i.

CATOLICUL: Expresia “a muri în harul lui Dumnezeu” este un alt fel de a spune că atunci când murim trebuie să avem credinţă în Cristos, după cum se spune la Romani 10,9. Dar Paul nu a intenÅ£ionat ca cuvintele lui din acest text să fie scoase din context. Trebuie să interpretăm un text din Biblie în lumina întregii Biblii.

CRITICUL: Sunt de acord, dar în Biblie nu există nici un cuvânt despre purgatoriu.

CATOLICUL: CiteÅŸte 1Corinteni 3,14-15: “Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aÅŸa ca prin foc”. Vezi, cuvântul latin purgatorius înseamnă purgaÅ£ie sau ardere prin foc. ÃŽn aceste versete, Paul se referă la procesul de curăţire prin care un om este mântuit deÅŸi faptele sunt distruse. Aceasta învaţă Biserica Catolică. O persoană care moare ÅŸi are încă greÅŸeli personale este împiedicată să intre în rai deoarece nu este complet purificată. Ea trebuie să treacă printr-o perioadă de curăţire pentru a fi complet curată, pentru că nimic necurat nu intră în rai (cf. Apocalipsa 21,27).

CRITICUL: Ai spus că trebuie să interpretăm versetele Bibliei în context, dar ai lăsat afară versetul 13: “Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, ÅŸi focul însuÅŸi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.” Vezi că vorbeÅŸte despre “ziua”. Aceasta este Ziua Judecăţii, nu starea intermediară a purgatoriului.

CATOLICUL: Desigur, nu ştim cu adevărat la ce zi se referă exact Paul, aşa că ar fi o decizie arbitrară să o limităm la Ziua Judecăţii. Bănuiesc că amândoi credem într-o judecată personală după moarte şi într-o judecată generală la sfârşitul istoriei.

CRITICUL: Da, dar mi se pare mai cu sens să citesc acest verset ca referindu-se la judecata generală. Vorbeşte despre o zi ce aduce lucrările omului la lumină, nu despre un proces de purificare. Chiar dacă acest text s-ar referi la judecata personală, nu demonstrează că noţiunea catolică de purgatoriu ar fi adevărată.

CATOLICUL: Presupunând că textul se referă la judecata personală, ce din ideea de purgatoriu consideri că nu se regăseşte în acest pasaj?

CRITICUL: Ei bine, cel mai evident este faptul că în pasaj nu se face nici o referire la rugăciunea pentru morţi, care este o parte majoră a învăţăturii Bisericii despre purgatoriu.

CATOLICUL: Sunt de acord că aceste versete nu menÅ£ionează rugăciunea pentru morÅ£i, dar o fac în schimb alte pasaje din Biblie. Cel mai evident este 2 Macabei 12,40-45. Când Iuda se roagă ÅŸi oferă jertfe pentru soldaÅ£ii care au murit în bătălie, se spune despre gestul său că este “foarte bun ÅŸi cuvios”.

CRITICUL: Carte a doua a Macabeilor nu este inspirată, aşa că nu poţi spune că ea oferă sprijin scripturistic pentru purgatoriu.

CATOLICUL: Va trebui să discutăm cândva despre această afirmaţie despre Macabei, dar cel puţin pasajul indicat arată că chiar şi înainte de Cristos poporul evreu recunoştea nevoia de purificare de păcate după moarte şi credea că rugăciunile şi jertfele celor încă vii pot să ajute la această purificare. Nu Biserica Catolică a inventat această idee.

CRITICUL: Chiar dacă nu Biserica Catolică a inventat această idee, nu înseamnă că ar fi adevărată. Noi suntem acum sub Noul Legământ, aşa că multe dintre preceptele Vechii Legi, precum cele legate de alimente, nu se mai aplică. Această nevoie de purificare după moarte se poate să fie unul dintre aceste precepte.

CATOLICUL: Sunt de acord că nu putem să spunem că tot ceea ce era prezent în iudaism înainte de Cristos se poate aplica stării noastre de după Cristos. Chiar ÅŸi aÅŸa, indicaÅ£ia din Macabei despre purificarea după moarte nu este un precept, ci o credinţă, aÅŸa că nu intră în aceeaÅŸi categorie cu prescrierile alimentare. Mai mult, Noul Testament indică o continuitate cu această idee. De exemplu, la Matei 12,32 se spune că unii oamenii care păcătuiesc nu vor fi iertaÅ£i “nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”. Aceasta sugerează că există unele păcate ce vor fi iertate în veacul ce va veni. Dacă nu există purificare după moarte, atunci acest pasaj nu prea are sens.

CRITICUL: Isus nu a vorbit despre o diferenţă între această viaţă şi viaţa următoare; în schimb El făcea distincţie între timpul Vechiului Legământ şi cel al Noului Legământ.

CATOLICUL: Această interpretare nu are sens, deoarece nu se încadrează în contextul versetului. Chiar înainte de acesta, Isus a alungat demoni ÅŸi a anunÅ£at că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu a venit. El spune că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu este deja prezentă; nu ar avea prea mult sens ca El să se fi referit atunci la împărăţie ca la o “vreme ce va veni”.

CRITICUL: Chiar şi aşa, aceasta ar putea să indice simplul fapt că în momentul morţii noastre suntem purificaţi şi iertaţi. Încercarea menţionată în 1Corinteni 3,14-15 ar putea să fie instantanee. Nu văd nici o dovadă în Biblie că sufletele s-ar afla după moarte într-o stare de existenţă ce nu este nici rai şi nici iad.

CATOLICUL: Biserica nu exclude posibilitatea ca purgatoriul să reprezinte o purificare instantanee, dar găsim dovezi în Biblie în sprijinul ideii că sufletele există într-o anumită stare ce nu este nici rai ÅŸi nici iad. CiteÅŸte 1Petru 3,19-20. Aceste versete ne spun că Isus “a propovăduit ÅŸi spiritelor aflate în închisoare”. “ÃŽnchisoarea” nu poate fi raiul, deoarece oamenii de acolo nu au nevoie să le fie predicată Evanghelia. Nu poate fi iadul, deoarece sufletele din iad nu se pot pocăi. Trebuie să fie atunci ceva diferit. După cum vezi, nu este nimic nebiblic în afirmaÅ£ia că cei care au murit pot să nu meargă imediat în rai sau în iad.

CRITICUL: Chiar dacă pasajele pe care le-ai citat se referă la o stare diferită de rai sau de iad, nu înseamnă automat că este vorba de purgatoriu, deoarece “spiritele în închisoare” au murit înainte ca jertfa lui Cristos să le deschidă drumul spre rai. Starea despre care se vorbeÅŸte în 1Petru nu este în mod necesar cea din purgatoriu.

CATOLICUL: Este cu siguranţă posibil ca starea menÅ£ionată aici, adesea numită “limbul părinÅ£ilor”, să fie o stare diferită de cea a purgatoriului, dar cel puÅ£in am stabilit că nu există nimic contrar Scripturii în afirmaÅ£ia că cei care au murit se pot afla într-o stare temporară ce nu este nici rai ÅŸi nici iad.

CRITICUL: Ei bine, pot înţelege de ce oamenii care au murit înainte de Cristos au fost într-o stare diferită de rai sau iad, dar ideea de purgatoriu mi se pare că este în opoziţie cu iubirea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne iubeşte cu adevărat, de ce ar vrea ca noi să mergem în purgatoriu şi să suferim pentru păcatele noastre?

CATOLICUL: Dimpotrivă, ideea purgatoriului, când este bine înÅ£eleasă, este pe deplin în conformitate cu iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne doreÅŸte perfecÅ£i (cf. Matei 5,48). Dacă nu suntem perfecÅ£i în momentul morÅ£ii, vom fi perfecÅ£i după purgatoriu. Ne iubeÅŸte prea mult pentru a ne lăsa să fim mai prejos decât ne-a creat El să fim. Purgatoriul nu indică un Dumnezeu supărat, care caută să dea pedepse creaturilor Sale, ci un Tată iubitor care ne pedepseÅŸte “spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinÅ£enia Lui” (Evrei 12,10).