Acum câteva săptămâni, timp de vreo două zile, ochii unei mari părţi a omenirii au fost aţintiţi cu emoţie asupra unei ferestre. Săptămâna aceasta, tot pentru vreo două zile, poate şi mai mulţi ochi au fost aţintiţi tot cu emoţie asupra unui horn. Când a văzut lumina stingându-se, lumea a ştiut: Papa a murit. Când a văzut fumul alb, lumea a ştiut din nou: avem un nou Papă. Sunt unele semne pe care le ştim citi, dar din prea mult intelectualism, din cauza a prea multe ziare şi a prea mult privit la televizor, semnele mai profunde ne scapă. Cu toată tehnologia de început de mileniu III, suntem la fel de analfabeţi în a citi semnele timpului ca fariseii şi saducheii pe care îi apostrofa Isus acum două mii de ani (Matei 16, 2-3).

Cu tot respectul pentru globalizarea importantelor evenimente de la Vatican, presa seculară s-a comportat… secular, cum altcumva?! După moartea Papei, presa “ÅŸtia” totul: “Biserica este în haos!” Ciudat, dar cine a urmărit evenimentele îndeaproape a putut vedea că lucrurile au mers ca unse (în stil latin, nu bizantin). “Alegerea Papei este un proces extrem de complicat!” ÃŽntr-adevăr, pentru cei care au probleme cu calcule aritmetice de genul două treimi din 115 Cardinali. “Papa Ioan Paul al II-lea a lăsat o Biserică divizată!” Cât de divizată este Biserica am văzut din durata Conclavului: 24 de ore au fost suficiente pentru alegerea noului Papă [1]. Åži exemplele ar putea continua.

CireaÅŸa de pe tort a venit odată cu alegerea Cardinalului Ratzinger ca al 265-lea Papă. După zile de calcule omeneÅŸti, de presupuneri seculare legate de cine ar fi cel mai potrivit succesor la Vatican, de opinii “experte” ÅŸi analize “profunde”, în balconul Bazilicii San Pietro ghici cine apare? Se spune că cine intră în Conclav Papă, iese Cardinal. Dar iată că acum cine a intrat Papă în Conclav, a ieÅŸit Papă! Prea mică surpriză pentru presa doritoare de senzaÅ£ional ÅŸi scandal… AÅŸa că, pentru a nu rata subiectul, presa seculară ÅŸi-a concentrat tirul asupra Papei Benedict al XVI-lea pe două fronturi: conservatorismul (vârf de lance) ÅŸi tinereÅ£ea sa marcată de nazism (privită totuÅŸi cu înÅ£elegere).

Făcându-se portavoce a unor grupuri rebele care se pretind catolice, presa ÅŸi-a exprimat propria nemulÅ£umire legată de alegerea noului Papă. Un jurnalist [2] rezuma cu ironie titlurile din presa seculară astfel: “Lumea e ÅŸocată: Cardinalii au ales un Papă catolic!” Mare surpriză, nu? MulÅ£i aÅŸteptau probabil ca marÅ£i seara, la balconul Bazilicii San Pietro, după mult aÅŸteptatul “Habemus papam”, să apară un Papă care, salutând mulÅ£imea, să anunÅ£e: “liber la prezervative! liber la avort! liber la orice vreÅ£i Dvs!” Unii au crezut că adevărurile promovate de Papa Ioan Paul al II-lea erau ale lui personale. Åži că, dacă a murit, în criptă Cardinalii au pus ÅŸi aceste adevăruri. Un nou Papă, noi adevăruri atunci! Ei bine, nu este aÅŸa. Oricât de surprinÅŸi ar fi unii, în fruntea Bisericii Catolice este un… catolic. Nu în virtutea fostei funcÅ£ii de prefect al CongregaÅ£iei pentru Doctrina CredinÅ£ei nu va face Papa Benedict al XVI-lea concesiile ce le speră unii. Nu, ci în virtutea faptului că este catolic. Pentru un catolic (ÅŸi nu pentru un între-ghilimele-catolic), cuvântul divorÅ£ nu va exista niciodată; căsătoria va fi pe veci între un bărbat ÅŸi o femeie; avortul va fi crimă oricum îl priveÅŸti; hirotonirea va avea mereu condiÅ£ia ca subiectul să fie bărbat; ÅŸ.a.m.d. Papa este Vicarul lui Cristos, iar adevărurile pe care le proclamă ÅŸi apără nu vin de la el, ci de la Cel pe care el îl reprezintă pe pământ.

Înainte de Conclav s-au făcut zeci de supoziţii despre cine ar trebui să fie următorul Papă. Dintre toate, una singură mi-a atras atenţia. Spre ruşinea mea nu mai îmi amintesc cine, dar respectivul spunea că Dumnezeu l-a ales în 1978 pe Karol Wojtyla, din Europa de Est, pentru a lupta cu problema estului: comunismul. Dar acesta a căzut. Este deci timpul pentru un Papă care să lupte cu problema vestului: relativizarea credinţei. Şi Dumnezeu a ales într-adevăr pe cineva din spaţiu vestic, din Germania, care va lupta cu această problemă. Să ne rugăm pentru Pontiful Roman să ducă la bun sfârşit această luptă. Latino-americanii care îşi doreau un Papă de-al lor pot fi liniştiţi: alegând un Papă european, Dumnezeu pare a ne spune că noi, cei din bătrânul continent, suntem într-o situaţie mai disperată decât cei din America de Sud. Ai milă Doamne de noi, că ne distrugem singuri, spiritual, moral, demografic!

Cu mult umor, un catolic [3] anunţa că marţi seara a apărut un nou medicament: B16! Papa Paul al VI-lea a recomandat lumii să ia Humanae Vitaemine. Mulţi i-au ignorat sfatul, iar neluarea acestor vitamine este reflectată astăzi de numărul tot mai mic de copii. Acum Biserica propune noile pilule B16, care reunesc efectele Humane Vitaeminelor, precum şi ale injecţiilor cu CV2 şi IP2 (Beta-Karolten). Noul medicament este necesar pentru metabolismul spiritual al omului de astăzi. Indicaţie extrem de importantă: se ia fără apă! Medicamentul nu suportă diluări şi este fără impurităţile eretice care se găsesc în majoritatea medicamentelor de pe piaţă. Deşi unii au spus că B16 este greu de înghiţit, testele au dovedit că nu este aşa. Administrat zilnic, B16 ajută la o viaţă sănătoasă, cu adevărat sănătoasă. Medicamentul B16 este recomandat inclusiv copiilor, pentru creşterea spirituală. Atenţie însă! Consumarea de B16 poate fi însoţită la unii de alergii. Contactaţi medicul ortodoxopedic pentru identificarea cauzei alergiei. După ce aţi tratat-o, solicitaţi o doză întreagă de B16.

Cu speranţa că aţi gustat gluma cu B16, vă recomand şi îmi recomand acest medicament! Fie ca Papa Benedict al XVI-lea să reuşească în lupta împotriva bolii care se extinde din Occident în lumea întreagă. Fie ca noul Papă să ne insufle curajul de a mărturisi public ceea ce credem, fără să ne fie ruşine că suntem catolici, şi fără să facem compromisuri în materie de credinţă. Fie ca întotdeauna voia Domnului să se facă, nu a noastră, exprimată la colţ de stradă, de biserică, sau de studio tv.

 

Note
[1] Cardinalul Joachim Meisner declara presei chiar în seara de după alegerea noului Papă, că alegerea s-a făcut repede, din doar patru runde de vot. “A fost fără război electoral ÅŸi fără propagandă. Pentru mine a fost un miracol.”
[2] Gerard Backer, The Times, “Shock! New Pope a Catholic”, 21 aprilie 2005
[3] Jeff Miller, “Now with B16!”, cu aluzie la Papa Benedict al XVI-lea (B16); la enciclica “Humanae Vitae”, despre reglementarea naÅŸterilor; la Papa Ioan Paul la II-lea (IP2); ÅŸi la Conciliul Vatican II (CV2)